IZOTOMÍE s.f. (Bot.) 1. Tip de ramificație în două sau mai multe ramuri egale. 2. Diviziune a unui organ în două părți egale. [Gen. -iei. / < fr. isotomie, germ. Isotomie, cf. gr. isos – egal, tome – tăiere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IZOTOMÍE s. f. (bot.) 1. tip de ramificație în două sau mai multe ramuri egale. 2. diviziune a unui organ în două părți egale. (< fr. isotomie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
izotomíe s. f., art. izotomía, g.-d. art. izotomíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink