IZOTÓP, -Ă, izotopi, -e, s. m., adj. (Atom, nucleu atomic) care are același număr de ordine ca și alt atom ori nucleu atomic, dar care diferă de acesta prin masa atomică. – Din fr. isotope.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IZOTÓP s.m. Element chimic având aceleași proprietăți fizico-chimice, dar masă atomică diferită. [Var. isotop s.m. / < fr. isotope, cf. gr. isos – egal, topos – loc].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IZOTÓP s. m. atom (sau nucleu) care are același număr atomic cu altul, dar un număr de masă diferit. ♦ ~ radioactiv = izotop al unui element chimic care are proprietăți radioactive; radioizotop. (< fr. isotope)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
izotóp s. m., pl. izotópi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IZOTÓP ~i m. fiz. Atom care, având proprietăți chimice aproape identice cu alți atomi (ai aceluiași element), se deosebește prin masa sa. /<fr. isotope
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IZOTOP RADIOACTÍV s. (FIZ.) radioizotop.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IZOTÓP (‹ fr. {i}; {s} izo- + gr. topos „loc”) s. m. (Atom sau nucleu atomic) care are același număr atomic cu un alt atom (sau nucleu atomic), deci aceleași proprietăți chimice, însă diferă de acesta prin numărul de masă, adică prin numărul de neutroni, precum și prin alte însușiri fizice. ◊ I. radioactiv = fiecare dintre izotopii unui element chimic care prezintă radioactivitate; radioizotop. Pot fi produși și pe cale artificială (în reactoare nucleare sau în acceleratoare de particule), Se utilizează în chimie, medicină (în tratarea cancerului), industrie (la procedeele de control al calității), biologie, geologie, cosmologie etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink