izumít, -ă, adj. (înv.) uluit, zăpăcit, ieșit din minți.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
izumít (-tă), adj. – Uimit, uluit. Sl. izumiti „a înnebuni” (DAR). Sec. XVII, înv.; împrumut literar.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink