IZVÓD, izvoade, s. n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IZVÓD s. v. act, catastif, condică, copie, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, însemnare, listă, machetă, manuscris, model, notă, obârșie, origine, piesă, plan, registru, reproducere, schemă, schiță, sursă, tabel, text, tipar, transcriere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
izvód (izvoáde), s. n. – 1. Izvor, origine. – 2. Izvor, original. – 3. Text, versiune. – 4. Schiță, plan. – 5. Inventar, listă, însemnare. Sl. (bg., rus.) izvodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; DAR). – Der. izvodi, vb. (a inventa, a născoci, a făuri; a alcătui, a compune; a copia, a traduce), din sl. izvoditi; izvoditor, s. n. (autor); izvoditură, s. f. (înv., invenție). Aproape toate aceste cazuri sînt înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
izvód s. n., pl. izvoáde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IZVÓD ~oáde n. înv. 1) Manuscris vechi. 2) Carte groasă în care erau înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru; condică. 3) Obiect destinat să fie reprodus sau imitat; model; fason. /<sl. izvodu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink