IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ișlicár s. m., pl. ișlicári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink