ițar, ițari, s.m. (reg.) 1. bățul, sulul de care se leagă ițele. 2. scripetele ițelor. 3. pânză groasă țesută în patru ițe. 4. (la pl.) pantaloni țărănești de vară, lungi și creți, strâmți, strânși pe picior, purtați de ciobani și de munteni peste izmene; strâmțari.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ițár (la războiul de țesut) s. n., pl. ițáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink