JACHÉTĂ, jachete, s. f. Haină (tricotată) femeiască încheiată în față, care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste rochie. ◊ Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. – Din fr. jaquette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JACHÉTĂ s.f. Haină bărbătească de ceremonie croită pe talie, lungă aproape de genunchi. ♦ Haină femeiască croită pe talie, care acoperă partea de sus a corpului. [< fr. jaquette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JACHÉTĂ s. f. haină bărbătească de ceremonie croită pe talie, lungă, până aproape de genunchi. ◊ haină femeiască pe talie, care acoperă partea de sus a corpului. (< fr. jaquette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
JACHÉTĂ s. giacă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jachétă (jachéte), s. f. – Haină încheiată în față. – Mr. jachetă. Fr. jaquette, cf. ngr. ζαϰέτα, tc. çaket, bg. žaketa.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
jachétă s. f., pl. jachéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JACHÉTĂ ~e f. Haină (femeiască) scurtă, cu mâneci, încheiată în față, care este purtată peste rochie, bluză, cămașă etc. și acoperă partea superioară a corpului. /<fr. jaquette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink