JAINÍSM s. n. Religie și școală filozofică indiană, opusă brahmanismului și sistemului de castă al acestuia, întemeiată în sec. VI a. Cr. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïnisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JAINÍSM n. Religie indiană, opusă brahmanismului, întemeiată în sec. VI î. e. n. de Jinna. [Sil. ja-i-] /<fr. jaïnisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JAINÍSM s.n. Doctrină filozofică-religioasă a unei secte budiste din sudul Indiei, cu ritul brahman, care are la bază principiul reîncarnării și care propovăduiește autoperfecțiunea morală și ascetismul ca mijloace principale ale „mântuirii”. [Pron. ja-i-, var. djainism s.n. / < fr. jaïnisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JAINÍSM s. n. curent filozofico-religios al unei secte budiste din sudul Indiei, cu rit brahman, care are la bază principiul reîncarnării. (< fr. jaïnisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
jainísm s. n. (sil. ja-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink