Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
JANȚ s. n. 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zara fiartă rămasă de la prepararea urdei. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JANȚ1 s. n. (Reg.) Colț de piatră, stâncă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
JANȚ2, janțuri, s. n. 1. Grăsime care se scurge din cașul stors de zer. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zara fiartă rămasă de la urda frământată.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
JANȚ s. v. jintuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
JANȚ s. v. stâncă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
janț s. n. – Zer scurs din cașul stors. – Var. janță. Origine incertă. Pare a fi un deverbal al sl. žĕti, žimą, žimeši „a presa”, care nu a lăsat reprezentant direct în rom. Der. nu este clară; și nu se poate afirma cu siguranță că este cuvînt identic cu janț, s. n. (Olt., țanc, stîncă), jantă, s. f. „femeie de moravuri ușoare”, pe care DAR îl pune în legătură cu mag. zsana „gaiță”, jantiță, s. f. (pește mărunt). Tiktin îl pune în legătură pe janț cu germ. Sahne, care nu pare convingător. Dacă depinde de sl. žĕti, aparține aceleiași familii ca jintui, vb. (a presa, a stoarce brînza; a stoarce; a amesteca, a bate), din sl. *žĕtovati; jintuită (var. jintuit), s. f. și n. (zer de lapte); jintuială, s. f. (acțiunea de a stoarce cașul); jintuitoare, s. f. (storcătoare); jintălău, s. n. (storcătoare). Cf. jintiță.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
janț (zer) s. n., pl. jánțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
janț (stâncă) s. n., pl. jánțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JANȚ ~uri n. 1) Zer gras care se scurge la fabricarea cașcavalului din cașul stors și opărit. 2) Parte lichidă care rămâne după separarea laptelui coagulat. 3) Parte lichidă care rămâne după separarea urdei. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cleanț (ea dift.) n., pl. urĭ (sîrb. klanac, trecătoare, drum accidentat. V. clanț, clonț). Vest. Loc accidentat plin de petriș, de bolovanĭ, de stîncĭ orĭ de rîpe (BSG. 1922, 163). Colț de stîncă: fugea zdrăncănindu-șĭ paloșu de cleanțurile din cale (NPl. Ceaur, 45). – Și cheanț, janț, zgheanț, stîncă. În Serbia geanț, țanc, colț de stîncă: geanțu de la Babacaĭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)