JÁRIȘTE s. f. 1. (Înv.) Jar1; foc; p. ext. vatră. 2. Loc pustiit de foc. ♦ Pădure arsă pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetație lemnoasă. – Jar1 + suf. -iște.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JÁRIȘTE s. arsură, pârlitură, (pop.) arsătură, (înv. și reg.) pârjol, (reg.) pârjolitură, pârleală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
JÁRIȘTE s. v. jar, jăratic, jărăgai.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
járiște s. f., g.-d. art. járiștii; pl. jaríști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JÁRIȘTE ~i f. 1) înv. v. jar. 2) Loc pustiit de foc. /jar + suf. ~iște
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink