JÁVRĂ, javre s. f. 1. Câine slab și prăpădit; jigodie, potaie, cotarlă; p. gener. (depr.) câine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jábră s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de câini fără păr).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JÁVRĂ s. cotarlă, jigodie, potaie, (pop.) jigăraie, șarlă, (reg.) pujlă, schilă, (Transilv.) holă, (Mold. și Bucov.) păhaie, (Mold.) pohârlă, (prin Transilv.) teaucă. (O ~ de câine.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jávră s. f. (sil.-vră), g.-d. art. jávrei; pl. jávre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JÁVRĂ ~e f. fam. 1) Câine jigărit, care trezește milă și repulsie, potaie; cotarlă; jigodie. 2) fig. Om lipsit de caracter; om de nimic. [Sil. ja-vră] /Din Javana
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink