Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: jeli (verb tranzitiv) , jelire (substantiv feminin)   
JELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jeli; plângere, tânguire. – V. jeli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JELÍRE s. 1. bocire, plângere, plâns, (pop.) jeluială, jeluire. (~ mortului.) 2. v. văitare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jelíre s. f., g.-d. art. jelírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JELÍ, jelesc vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta. – Din sl. žaliti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A JELÍ ~ésc 1. tranz. 1) (morți) A plânge cu jale conform ritualului; a boci. 2) (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a căina. 3) (fapte sau acțiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a regreta. 2. intranz. rar A plânge un mort; a boci. /<sl. žaliti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE JELÍ mă ~ésc intranz. A-și împărtăși neplăcerile, jeluindu-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jelui. /<sl. žaliti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JELÍ vb. 1. v. boci. 2. v. văita.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
JELÍ vb. v. căi, căina, compătimi, deplânge, plânge, pocăi, regreta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. jeleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)