JELUIÁLĂ, jeluieli, s. f. Jeluire. [Pr.: -lu-ia-] – Jelui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JELUIÁLĂ s. v. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, la-mentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văi-tătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jeluiálă s. f., g.-d. art. jeluiélii; pl. jeluiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink