JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JELUITÓR adj. v. jalnic, sfâșietor, tânguios, tânguitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
JELUITÓR s. v. reclamant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jeluitór adj. m., s. m., pl. jeluitóri; f. sg. și pl. jeluitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JELUITOÁRE ~f. înv. Femeie care îndeplinește ritualul bocitului la înmormântări; bocitoare. /a jelui + suf. ~toare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JELUITOÁRE s. bocitoare, (reg.) plângătoare. (~ la un mort.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink