JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă, jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JENÁNT, -Ă adj. Supărător, neplăcut. [Cf. fr. génant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JENÁNT, -Ă adj. supărător, neplăcut. (< fr. gênant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
JENÁNT adj. 1. v. incomod. 2. v. penibil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jenánt adj. m., pl. jenánți; f. sg. jenántă, pl. jenánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JENÁNT ~tă (~ți, ~te) Care cauzează jenă; în stare să jeneze; stânjenitor. Situație ~tă. /<fr. gênant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink