Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: jena (verb tranzitiv) , jenat (adjectiv)   
JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat2; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JENÁT, -Ă adj. Stânjenit, stingherit, rușinat. [< jena].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JENÁT adj. 1. v. stingherit. 2. rușinat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Jenat ≠ nestingherit, nestânjenit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade, a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina, a se sfii. – Din fr. gêner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A JENÁ mă ~éz tranz. 1) A face să se jeneze; a stânjeni; a stingheri; a incomoda. 2) (despre încălțăminte și îmbrăcăminte) A încurca la mișcare, cauzând jenă fizică; a supăra; a deranja; a incomoda. /<fr. gêner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE JENÁ ~éz intranz (despre persoane) A fi cuprins de jenă; a se rușina; a se sfii; a se stingheri; a se stânjeni; a se intimida. /<fr. gêner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JENÁ vb. I. 1. tr. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A roade, a strânge, a apăsa. ♦ (Fig.) A stânjeni, a supăra, a incomoda; (sport) a împiedica. 2. refl. A se sfii. [< fr. gêner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JENÁ vb. I. tr. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) a roade, a strânge, a apăsa. ◊ (fig.) a stânjeni, a incomoda; (sport) a împiedica. II. refl. a se sfii. (< fr. gêner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
JENÁ vb. 1. v. deranja. 2. v. împiedica. 3. v. supăra. 4. v. sfii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jená vb., ind. prez. 1 sg. jenéz, 3 sg. și pl. jeneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JENA [jéna], oraș în partea central-estică a Germaniei (Turingia), la E de Erfurt, pe râul Saale; 100,4 mii loc. (1993). Mecanică de precizie; ind. electronică, optivă (uzinele „Carl Zeiss”) și chimico-farmaceutică. Fabrică de sticlă (lentile, sticlărie de laborator). Universitate (1557). Planetariu. Grădină botanică. Biserica Sankt Michael (1390-1506); primărie (1775). Muzee. Menționat documentar pentru prima oară între 881 și 899; statut de oraș din 1284. În apropierea orașului, la 14 oct. 1806, armatele franceze conduse de Napoleon I au învins armatele prusiene, conduse de prințul de Hohenhole. ◊ Sticla de J. = sticlă de bună calitate, având rezistență mărită la căldură și șocuri, cu aplicații în domeniul chimiei (termometre), al opticii (lentile), industrial ori de uz casnic. Produsă pentru prima oară de chimistul german F.O. Schott, care, împreună cu E. Abbe și C. Zeiss, a întemeiat la J. un atelier de sticlărie (1884).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)