Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
JÉRTFĂ, jertfe, s. f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, vin etc.) Din sl. žrŭtyva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JÉRTFĂ s. 1. v. ofrandă. 2. v. sacrificiu. 3. sacrificiu, sânge. (Și-au dobândit libertatea prin ~.) 4. v. victimă. 5. sacrificiu. (A făcut mari ~ pentru a-și atinge scopul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
JÉRTFĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jértfă (jértfe), s. f.1. Sacrificiu, ofrandă. – 2. Ofrandă, dar, prinos. – 3. Sacrificiu, jertfire. – 4. Victimă. – Var. (înv.) jertvă. Sl. žrŭtva (Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 157; Tiktin; DAR), cf. bg., rus., pol. žertva, sb. žrtva.Der. jertfi, vb. (a sacrifica; a aduce o jertfă), der. intern; jertfitor, adj. (care sacrifică); jertfelnic, s. n. (altar păgîn; masă lîngă altar), din sl. žrŭtvĭnikŭ, cf. bg., rus. žertvennik, sb. žrtvenik.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
jértfă s. f. (sil. jert-), g.-d. art. jértfei; pl. jértfe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JÉRTFĂ ~e f. 1) (în unele ritualuri religioase) Dar oferit unei divinități; ofrandă; prinos. 2) Renunțare de bună voie la ceva scump în folosul cuiva sau pentru realizarea unui scop; sacrificiu. 3) fig. Persoană care suferă din cauza unor circumstanțe sau factori neprielnici; victimă. 4) Persoană omorâtă sau rănită; victimă. ◊ A cădea ~ a fi sacrificat; a muri. [G.-D. jertfei; Sil. jert-fă] /<sl. žrutva
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)