Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: jigni (verb tranzitiv) , jignire (substantiv feminin)   
JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JIGNÍRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.) 2. (concr.) afront, injurie, insultă, ocară, ofensă, rușine, umilință, (livr.) ultraj, vexațiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~; o ~ adusă cuiva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din scr. žignuti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A JIGNÍ ~ésc tranz. (persoane) 1) A înjosi prin vorbe sau purtare nedemnă; a ofensa; a insulta. 2) înv. A face să suporte un prejudiciu. /<sb. žignuti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JIGNÍ vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a injuria, a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A jigni ≠ a flata, a măguli
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
jigní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 sg. și pl.jigneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)