Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: jindui (verb tranzitiv) , jinduire (substantiv feminin)   
JINDUÍRE, jinduiri, s. f. Faptul de a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială. – V. jindui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JINDUÍRE s. jind, poftă. (Se uită cu ~ la ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jinduíre s. f., g.-d. art. jinduírii; pl. jinduíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A JINDUÍ ~iésc 1. tranz. A dori, a vrea foarte mult; a râvni; a pofti. 2. intranz. A avea jind; a pretinde să acapareze ceva străin; a râvni. /<sl. žendati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JINDUÍ vb. 1. v. aspira. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a râvni, a tânji. (~ după un cămin.) 5. v. lăcomi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jinduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez.3 sg. și pl. jinduiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)