JIVÍNĂ, jivine (jivini), s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. – Din bg. živina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JIVÍNĂ s. v. fiară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jivínă (jivíne), s. f. – Lighioană, animal. – Var. juvină, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.) živina, pol. žywina, din sl. živŭ „viu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din același etimon sl. provin juveturi, s. f. pl. (păsări de curte), în loc de *jiveturi; juvete, s. m. (pește de mărime mijlocie), în loc de *jivete, cu suf. -ete; juvac, s. n. (năvod); juvelnic, s. n. (năvod), în loc de *jivelnic, din bg. živĕlnik (Candrea, GS, VI, 324; Conev 74).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
jivínă s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JIVÍNĂ ~e f. pop. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jiganie; jigodie; lighioană. [G.-D. jivinei] /<bulg. živina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink