JONGLERÍE, jonglerii, s. f. 1. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Concr.) Figură, număr executat de un jongler. 2. Fig. Abilitate și promptitudine în folosirea cuvintelor, expunerea ideilor. ♦ Mașinație, uneltire, intrigă. – Din fr. jonglerie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JONGLERÍE s.f. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Fig.) Abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor. [Gen. -iei. / cf. fr. jonglerie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JONGLERÍE s. f. 1. îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ◊ figură, număr executat de un jongler (2). 2. (fig.) abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor. ◊ (fig.) mașinație, uneltire, intrigă. (< fr. jonglerie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
jongleríe s. f., art. jonglería, g.-d. art. jongleríei; pl. jongleríi, art. jongleríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JONGLERÍE ~i f. 1) Ocupația de jongler. 2) Figură executată de un jongler. 3) fig. Abilitate în a folosi cuvinte, expresii; îndemânare în vorbire și în prezentarea ideilor. [G.-D. jongleriei; Sil. jon-gle-] /<fr. jonglerie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink