JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JOSNICÍE, josnicii, s. f. Faptul de a fi josnic; (concr.) faptă josnică; mârșăvie, ticăloșie. – Josnic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JÓSNIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre fapte, acțiuni) Care înjosește; demn de dispreț; umilitor; înjositor. 2) (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; ticălos; nemernic; infam; mârșav; mizerabil; abject. /jos + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JOSNICÍE ~i f. 1) Caracter josnic; lipsă de scrupule. 2) Comportare de om josnic; ticăloșie; mârșăvie; abjecție; infamie. [G.-D. josniciei] /josnic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JÓSNIC adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
JOSNICÍE s. v. ticăloșie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Josnic ≠ cinstit, nobil, onest, măreț
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
jósnic adj. m., pl. jósnici; f. sg. jósnică, pl. jósnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
josnicíe s. f., art. josnicía, g.-d. art. josnicíei; pl. josnicíi, art. josnicíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink