JUBILÉU, jubilee, s. n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JUBILÉU s.n. 1. Sărbătoare pe care vechii evrei o prăznuiau la fiecare cincizeci de ani. 2. Anul în care, o dată la douăzeci și cinci de ani, papa acorda credincioșilor catolici o indulgență plenară. 3. Sărbătoare în onoarea unei persoane care deține de cincizeci de ani o funcție; aniversare a cincizeci de ani, (p. ext.) a unui număr rotund de ani de la un eveniment, de la înființarea unei instituții etc. 4. Cântec al populației de culoare din S.U.A. caracterizat prin referiri la un viitor fericit, liber. [Pron. -leu, pl. -ee (pron. -le-e), -euri. / < fr. jubilé, cf. lat. iubilaeus, ebr. yobel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JUBILÉU s. n. 1. sărbătoare pe care vechii evrei o prăznuiau la fiecare 50 de ani de la un eveniment. 2. anul în care, o dată la 25 de ani, papa acorda credincioșilor catolici o indulgență plenară. 3. sărbătoare în onoarea unei persoane care deține de 50 de ani o funcție; aniversare a 50 de ani; (p. ext.) a unui număr rotund de ani de la un eveniment. 4. cântec al populației de culoare din SUA prin referiri la un viitor fericit, liber. (< fr. jubilé, lat. iubilaeus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
jubiléu s. n., art. jubiléul; pl. jubilée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JUBILÉU ~e n. 1) înv. Sărbătoare celebrată de vechii evrei la fiecare cincizeci de ani. 2) Aniversare a unui număr rotund de ani de la producerea unui eveniment important în viața unei persoane, colectivități, instituții. /<fr. jubilé, lat. jubilaeus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink