Dex județ

JUDÉȚ, (I, 1, 2) județi, s. m., (I, 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium.

JUDÉȚ s. v. acțiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, decizie, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, hotărâre, învrăjbire, judecată, judecător, litigiu, neînțelegere, primar, proces, sentință, verdict, vrajbă, zâzanie.

JUDÉȚ s. 1. (IST.) șoltuz, (prin Mold.) voit. (~ al unui oraș.) 2. (înv.) sud, (înv., în Bucov.) bețârc, (înv., în Transilv.) comitat, (înv., în Mold.) ținut, (înv., în Transilv.) varmeghie. (~ul Bihor.)

judéț (judéțe), s. n. – 1. Judecată, cercetare a unei cauze judiciare. – 2. Tribunal, for. – 3. Împărțire administrativă, ținut. – 4. (S. m.) Judecător, magistrat. – 5. (S. m.) Guvernator, conducător, căpetenie. – Mr. giudeț, megl. județ. Lat. iūdĭcium (Pușcariu 915; Candrea-Dens., 909; REW 4601; DAR), cf. it. giudizio, sp. juicio. Ipoteza lui Byck-Graur 34, care îl explică pe județ, prin jude, pl. judeci, pare improbabilă; cf. și S. Pop, Dacor., VIII, 62. – Der. județean, adj. (provincial). Cf. der. neol. judiciar, adj., din fr. judiciaire; judicios, adj., din fr. judicieux.

judéț (primar, judecător) s. m., pl. judéți

judéț (unitate administrativ-teritorială, judecată) s. n., pl. judéțe

JUDÉȚ ~e n. Unitate administrativ-teritorială de rang superior, având în componență mai multe orașe și comune. /<lat. judicium