Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: juli (verb tranzitiv) , julire (substantiv feminin)   
JULÍRE, juliri, s. f. Acțiunea de a (se) juli și rezultatul ei; zdrelire. – V. juli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JULÍRE s. julit, jupuire, jupuit, zdrelire, zdrelit. (~ unui deget.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
julíre s. f., g.-d. art. julírii; pl. julíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A JULÍ ~ésc tranz. (pielea, diferite organe) A face să se julească; a zdreli. /<bulg. žulja
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE JULÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se răni ușor la suprafață; a se zdreli; a se jupui. /<bulg. žulja
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JULÍ vb. a (se) jupui, a (se) zdreli, a (se) zgâria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropși, (înv. și reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Și-a ~ pielea de la deget.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
julí (julésc, julít), vb. – A răni ușor, a zdreli. – Mr. julesc, julire, megl. dejulés. Sl. *žuliti, cf. sl. sŭžuliti „a tăia”, bg. zŭljă, sb., cr., slov. žuliti (Cihac, II, 161; DAR). – Der. julitură, s. f. (rană ușoară, zdrelitură).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
julí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 sg. și pl. juleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)