JUMULEÁLĂ s. f. Jumulire, jumulit1. ♦ Fig. (Fam.) Ceartă zdravănă, bătaie. – Jumuli + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JUMULEÁLĂ f. 1) v. A JUMULI. 2) fig. fam. Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare (între două sau mai multe persoane); ceartă; sfadă /a jumuli + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JUMULEÁLĂ s. jumulire, (reg.) scărmănare. (~ păsărilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jumuleálă s. f., g.-d. art. jumulélii; pl. jumuléli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink