Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: jumuli (verb tranzitiv) , jumulit (adjectiv)   
JUMULÍT1 s. n. Jumulire, jumuleală. – V. jumuli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JUMULÍT2, -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Estorcat (de bani) jefuit, escrocat. – V. jumuli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JUMULÍT adj. (înv. și pop.) smuls. (Pasăre ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
JUMULÍT adj. v. jecmănit, jefuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jumulít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A estorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A JUMULÍ ~ésc tranz. 1) (păsări tăiate) A lipsi de pene și de puf prin smulgere; a peni. 2) (păr) A smulge din rădăcină. 3) (animale moarte) A curăța de piele; a beli; a jupui; a despuia; 4) fig. (persoane) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin sustragere; a jecmăni; a jefui. /cf. ung. gymbálni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JUMULÍ vb. (înv. și pop.) a smulge, (înv. și reg.) a peni, (reg.) a dupurlui, a scărmăna, (Mold., Bucov. și Maram.) a cinătui, (Mold. și Bucov.) a ciupeli, (Transilv.) a jupeli. (A ~ o pasăre.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
JUMULÍ vb. v. jecmăni, jefui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jumulí (jumulésc, jumulít), vb.1. A smulge fulgii de la o pasăre, a curăța de pene. – 2. A escroca, a jefui, a jecmăni. – 3. A ciomăgi, a face praf. Mag. gyomlálni „a smulge” (DAR; Scriban). Sînt greșite relațiile pe care le stabilesc Cihac, II, 161, cu juli, și Philippide, II, 719, cu alb. humëljoń „a distruge”. Din același etimon provine jimui, vb. (Trans., despre porci, a scurma pămîntul cu rîtul). – Der. jumuleală, s. f. (acțiunea de a jumuli; furt; jupuire, jecmănire); jumulitor, adj. (care jumulește; care vinde scump); jumulitură, s. f. (jumuleală). Cf. jimi.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
jumulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. jumuleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)