JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JURISCONSÚLT s.m. 1. (În Roma antică) Persoană care acorda părților asistență în fața justiției. 2. Specialist care dă consultații în probleme de drept. 3. Specialist în științele juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituție, pe care o reprezintă în justiție. [< fr. jurisconsulte, cf. lat. iurisconsultus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JURISCONSÚLT, -Ă I. s. m. (în Roma antică) persoană care acorda părților asistență în fața justiției. II. s. m. f. 1. specialist care dă consultații în probleme de drept. 2. specialist în științe juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituție, pe care o reprezintă în justiție. (< fr. jurisconsulte, lat. iurisconsultus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
jurisconsúlt s. m., pl. jurisconsúlți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JURISCONSÚLT ~ți m. 1) Specialist în drept care dă consultații juridice. 2) Jurist angajat de o instituție pentru a o susține în fața justiției. /<lat. jurisconsultus, fr. jurisconsulte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink