Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ◊ A făgădui ca soț (sau soție). ◊ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a