Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: jurui (verb tranzitiv) , juruit (adjectiv)   
JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
juruít adj. m., pl. juruíți; (făgăduială) f. sg. juruítă, pl. juruíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ◊ A făgădui ca soț (sau soție). ◊ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JURUÍ2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A JURUÍ ~iésc tranz. 1) (bunuri materiale) A promite în mod public și solemn. 2) (tineri pentru căsătorie) A făgădui de soț sau soție. /<ung. gyürüzni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE JURUÍ mă ~iésc intranz. A se angaja prin jurământ; a se jura. /<ung. gyürüzni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JURUÍ vb. v. angaja, făgădui, îndatora, în-sărcina, jura, logodi, obliga, promite.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
JURUÍTĂ s. – v. angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
juruí (a făgădui, a roti) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. juruiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)