JUST, -Ă, juști, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ◊ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ◊ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. – Din fr. juste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JUST, -Ă adj. 1. Drept, adevărat. ♦ (Despre oameni) Care procedează și judecă drept. 2. Potrivit, corespunzător. [< fr. juste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JUST, -Ă adj. 1. (și adv.) drept, adevărat, echitabil. ◊ îndreptățit, întemeiat, legitim. ◊ (despre oameni) care procedează și judecă drept. 2. potrivit, corespunzător. (< fr. juste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
JUST adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adv. v. adevărat. 3. adj. drept, echitabil. (O decizie ~.) 4. adv. drept, întemeiat, temeinic. (A judecat ~.) 5. adv. v. bine. 6. adj. v. fundamentat. 7. adj. v. îndreptățit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Just ≠ greșit, injust, nejust, nedrept, neadevărat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
just (jústă), adj. – Conform cu adevărul, drept, echitabil. Fr. juste. – Der. justețe, s. f. (însușirea a ceea ce este just), format pe baza. fr. justesse; justifica, vb., din lat. iustificare; justiție, s. f., din lat. iustitia (sec. XIX); justificabil, adj.; justificativ (var. justificator), adj., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
just adj. m., pl. juști; f. sg. jústă, pl. júste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JUST1 adv. 1) În concordanță cu adevărul; adevărat. 2) Pe bună dreptate. /<fr. juste, lat. justus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JUST2 jústă (juști, júste) 1) Care este în concordanță cu realitatea și cu adevărul; adevărat; drept. 2) Care este întemeiat pe lege. 3) (despre persoane) Care acționează în conformitate cu adevărul; drept; adevărat. /<fr. juste, lat. justus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink