JUSTÉȚĂ s. f. v. justețe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JUSTÉȚĂ s.f. v. justețe.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JUSTÉȚE s. f. Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr, dreptate. ◊ Precizie, exactitate. [Var.: justéță s. f.] – Din fr. justesse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JUSTÉȚE f. Caracter just. [G.-D. justeței] /<fr. justesse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JUSTÉȚE s.f. Însușirea de a fi just; adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Var. justeță s.f. / cf. fr. justesse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JUSTÉȚE s. 1. v. adevăr. 2. v. exactitate. 3. dreptate, echitate, (înv.) lege. (A restabilit ~ cauzei cuiva.) 4. dreptate, temeinicie, (înv.) rezon. (~ argu-mentelor sale.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Justețe ≠ injustețe
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
justéțe s. f., art. justéțea, g.-d. art. justéței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink