Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: justifica (verb tranzitiv) , justificat (adjectiv)   
JUSTIFICÁT, -Ă, justificați, -te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptățit, legitim. – V. justifica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JUSTIFICÁT, -Ă adj. Care are o justificare; îndreptățit, legitim. [< justifica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JUSTIFICÁT adj. 1. v. fundamentat. 2. v. motivat. 3. dezvinovățit, disculpat, (rar) scuzat. (Persoană ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Justificat ≠ nejustificat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. Tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva. 2. Refl. A da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc; a se dezvinovăți. 3. Tranz. A dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A JUSTIFICÁ justífic tranz. 1) (acțiuni, opinii) A demonstra prin probe ca fiind just sau legitim; a îndreptăți. 2) (cheltuieli financiare sau materiale) A demonstra documentar ca fiind legal sau folosit după destinație. 3) (persoane) A considera nevinovat; a dezvinovăți; a dezvinui; a disculpa. /<fr. justifier, lat. justificare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE JUSTIFICÁ mă justífic intranz. (despre persoane) A-și demonstra nevinovăția (prin explicații și dovezi); a se dezvinovăți; a se dezvinui; a se disculpa. /<fr. justifier, lat. justificare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JUSTIFICÁ vb. I. 1. tr. A îndreptăți; a motiva. 2. tr., refl. A (se) dezvinovăți; a explica (o purtare, o atitudine etc.). 3. A dovedi folosirea legală a unor bani, a unor materiale etc. [P.i. justific, 3,6 -că. / < lat. iustificare, cf. fr. justifier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JUSTIFICÁ vb. I. tr. 1. a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți, a motiva. 2. a dovedi folosirea legală a unor bani, materiale. II. tr., refl. a (se) dezvinovăți; a explica (o purtare, o atitudine etc.). (< fr. justifier, lat. iustificare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
JUSTIFICÁ vb. 1. a îndreptăți, a motiva, (livr.) a legitima, a legitimiza. (Toate acestea ~ hotărârea lui.) 2. v. scuza. 3. a autoriza, a îndreptăți, a îngădui, a permite, (livr.) a îndritui, (înv. fig.) a întemeia. (Această împrejurare ne ~ să tragem unele concluzii.) 4. v. dezvinovăți. 5. a se explica. (Nu e cazul să te ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A justifica ≠ a acuza
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
justificá vb., ind. prez.1 sg. justífic, 3 sg. și pl. justífică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)