Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: juxtapune (verb tranzitiv) , juxtapunere (substantiv feminin)   
JUXTAPÚNERE, juxtapuneri, s. f. Acțiunea de a juxtapune și rezultatul ei; alăturare, juxtapoziție. ◊ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcătuitoare ale unei propoziții sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; parataxă. – V. juxtapune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JUXTAPÚNERE s.f. Acțiunea de a juxtapune; alăturare; juxtapoziție. ♦ Alăturare a două propoziții fără a le lega printr-o conjuncție; parataxă. [< juxtapune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JUXTAPÚNERE s. f. acțiunea de a juxtapune; juxtapoziție. ◊ alăturare a două cuvinte, propoziții sau fraze fără a le lega printr-o conjuncție; parataxă. (< juxtapune)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
JUXTAPÚNERE s. (GRAM.) juxtapoziție, parataxă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
JUXTAPÚNERE s. v. alăturare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
juxtapúnere s. f., g.-d. art. juxtapúnerii; pl. juxtapúneri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ◊ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A JUXTAPÚNE juxtapún tranz. 1) (obiecte) A pune unul lângă altul; a așeza alături; a alătura. 2) (părți de propoziție) A face să se juxtapună. /<fr. juxtaposer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE JUXTAPÚNE se juxtapún intranz. (despre părți de propoziție) A se îmbina prin juxtapunere. /<fr. juxtaposer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JUXTAPÚNERE ~i f. lingv. Procedeu de legătură între propoziții independente sintactic (dar corelate semantic), constând în simpla lor alăturare, fără conjuncție; parataxă. [G.-D. juxtapunerii] /v. a juxtapune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JUXTAPÚNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapún. / după fr. juxtaposer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JUXTAPÚNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
JUXTAPÚNE vb. v. alătura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
juxtapúne vb. pune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)