KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
KÁLIU n. Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găsește sub formă de săruri și se întrebuințează ca îngrășământ agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liuî /< germ. Kalium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
KÁLIU s.n. Potasiu. // (În forma kali-) Element prim de compunere savantă cu sensul „(referitor la) potasiu”, „de potasiu”, „potasic”. [Pron. -liu. / < germ. Kalium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
KÁLIU s. n. potasiu. (< germ. Kalium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
KÁLIU s.n. Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găsește sub formă de săruri și se întrebuințează ca îngrășământ agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liu pron. -lìu; art. káliul; simb. K] (din germ. Kalium < lat. kali [din salsola kali = săricică, ciurlan, plantă din care, prin ardere, se obținea sodă] < ar. qalī, formă vulg. din qily = săricică; cenușa rezultată în urma arderii ei; v. și alcaliu) [def. NODEX; etim. TLF]
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române | Permalink
KÁLIU s. v. potasiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
káliu s. n. [-liu pron. -liu], art. káliul; simb. K
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink