Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
KANTIANÍSM s. n. Sistem filozofic inițiat de Kant; kantism. [Pr.: -ti-a-] – Kantian + suf. -ism.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
KANTIANÍSM n. Curent filozofic inițiat de Emmanuel Kant, care se orientează în primul rând spre analiza mijloacelor și posibilităților cunoașterii lumii și recunoaște existența lumii materiale în afara conștiinței. [Sil. -ti-a-] /< germ. Kantianismus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
KANTIANÍSM s.n. Doctrina filozofică a lui Immanuel Kant; kantism. [Pron. -ti-a-. / < fr. kantianisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
KANTIANÍSM s.n. Doctrina filozofică a lui Kant, care recunoaște existența lumii materiale în afara conștiinței, negând însă posibilitatea de a o cunoaște. (din it. kantianismo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
KANTIANÍSM s. (FILOZ.) (rar) kantism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
kantianísm s. n. (sil. -ti-a-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
KANTIANÍSM (‹ kantian) s. n. Doctrină suscitată de filozofia lui Kant, care i-a opus pe adepții operei kantiene (K.Chr.E. Schmid, J.S. Beck) și contestatarii săi (K.L. Reinold, G.E. Schulze, C.G. Bardili, F.H. Jacobi, J.G. Herder) și a premers sistemelor filozofice ale postkantianismului (J.G. Fichte, F.W. Schelling și G.W.F. Hegel). V. neokantianism.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)