KÁRLING, karlinguri, s. n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită; custură (2). – Din germ. Karling.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
KÁRLING s.n. (Geol.) Horn. [< germ. Karling, cf. fr., engl. karling].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
KÁRLING s. n. creastă de munte stâncoasă, crenelată și ascuțită, specifică morfologiei glaciare. (< germ. Karling, fr., engl. karling)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
KÁRLING, kárlinguri s.n. Creastă de munte stâncoasă, crenelată și ascuțită, specifică morfologiei glaciare. (cf. germ. Karling, fr., engl. karling) [def. MDN]
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române | Permalink
KÁRLING s. v. custură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
kárling s. n., pl. kárlinguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
KÁRLING ~uri n. Creastă de munte stâncoasă și ascuțită. /< germ. Karling
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink