KISELGÚR s.n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerea unor alge microscopice monocelulare; diatomit; tripoli. [Var. chiselgur, kieselgur. /< germ. Kieselgur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
KISELGÚR s.n. v. kieselgur.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române | Permalink
kiselgúr s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink