Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
KOINÉ s. f. (Lingv.) Variantă lingvistică ce servește comunicării între vorbitori de dialecte sau graiuri diferite; limbă comună (b). – Din fr. koiné.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
KOINÉ s.n. v. coine.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
KOINÉ s. f. / s. n. limbă comună grecească, formată din sec. IV-III a. Chr. pe baza dialectului atic. ◊ (astăzi) limbă comună, supralocală. (< fr., gr. koiné)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
koiné s. f. / s. n. (sil. koi-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
KOINÉ (‹ fr.; gr. koinê dialectos „limbă comună”) s. f. (LINGV.) 1. Dialect atic incluzând elemente ioniene, care a devenit limba comună a întregii lumi grecești în epoca elenistică și romană. 2. Variantă lingvistică ce servește comunicării între vorbitori de dialecte sau graiuri diferite.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink