Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: lânced (adjectiv) , lâncezi (verb)   
LÂNCEZÍ, lâncezesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A se afla într-o stare de slăbiciune sau de moleșeală; a nu avea chef de nimic. ♦ Fig. (Despre activități) A stagna. – Din lânced.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÂNCEZÍ vb. 1. (fig.) a vegeta. (~ toată ziua.) 2. a stagna, a trena. (Afacerile ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LÂNCEZÍ vb. v. boli, piroti, stagna, tânji, zăcea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lâncezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lâncezésc, imperf. 3 sg. lâncezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. lâncezeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LẤNCED, -Ă, lâncezi, -de, adj. 1. (Înv.) Slăbit de boală, sleit de puteri. 2. Lipsit de vigoare sau de energie; moale. – Lat. languidus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A LÂNCEZÍ ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A fi lânced; a se afla în depresiune morală și moleșeală fizică. 2) fig. (despre acțiuni) A se opri din desfășurarea normală; a nu progresa; a stagna. /Din lânced
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LÂNCED ~dă (~zi, ~de) 1) Care este lipsit de vigoare; fără energie și forță vitală. 2) înv. Care este slăbit din cauza unei boli; sleit de puteri. /<lat. languidus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LÂNCED adj. v. bolnav, dulceag, fad, insipid, nesănătos, searbăd, suferind.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lîncéd (lấncedă), adj.1. Galeș, debil. – 2. Bolnav. – 3. Melancolic, abătut. – Megl. lîngit, lîngid. Lat. languĭdus (Pușcariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890; DAR), păstrat numai în rom. (în celelalte idiomuri romanice sînt derivări neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul gc este modern (totuși se aude var., rară, lînged). A fost explică prin analogie cu muced; dar pare mai curînd efectul unei disimulări g...d. Der. lîncezi, vb. (a zăcea; a fi bolnav, a avea o suferință, a vegeta, a se istovi); lîncezeală (var. lîncezime, înv., lîngejune), s. f. (boală, suferință). Cf. lîngoare.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lânced adj. m., pl. lâncezi; f. sg. lâncedă, pl. lâncede
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)