Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: lăcătui (verb tranzitiv) , lăcătuire (substantiv feminin)   
LĂCĂTUÍRE, lăcătuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a lăcătui și rezultatul ei. – V. lăcătui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
lăcătuíre s. f., g.-d. art. lăcătuírii; pl. lăcătuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂCĂTUÍ, lăcătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încuia cu lacătul. – Lacăt + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
lăcătuí, lăcătuiésc, vb. IV (reg.) 1. a închide cu lacătul. 2. a-și face locaș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
lăcătuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcătuiésc, imperf. 3 sg. lăcătuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăcătuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)