Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
LĂTÚRI s. f. pl. Apă murdară în care s-au spălat vasele, rufele sau în care s-a spălat cineva; zoaie, spălaturi. ♦ Resturi de mâncare muiate în apă, folosite ca hrană pentru porci. ♦ Fig. Mâncare rău gătită, fără gust, urâtă la aspect, de proastă calitate. – Probabil lat. lavaturae (din lavare „a spăla”) sau din la3.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂTÚRI f. la pl. 1) Apă murdară rămasă după spălatul vaselor. 2) Resturi de mâncare muiate în apă, folosite ca hrană pentru porci. 3) fig. Mâncare de proastă calitate. /<lat. lavaturae
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LĂTÚRI s. pl. spălătură, zoaie, (rar) scursori (pl.), (Transilv. și Bucov.) hâlbe (pl.). (~ de vase.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lătúri s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LÁTURĂ, laturi, s. f. 1. Parte laterală, margine a unui obiect. ♦ Spec. Fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului unei ființe, în dreptul coastelor. ♦ Parte, sens, direcție. ◊ Loc. adv. În lături = la o parte, într-o parte. Pe lături = într-o parte și în alta. Pe de lături = alături, pe lângă; fig. pe ocolite, indirect. ◊ Loc. prep. Pe de lăturile... = pe marginile... ◊ Expr. A (nu) se da în lături = a (nu) ezita să facă sau să spună ceva. ♦ (Înv. și pop.) Bucată, zonă de la marginea unei întinderi de pământ, a unui ținut. ◊ Expr. A bate laturile = a umbla fugar. 2. Aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru. 3. Fiecare dintre semidreptele care formează un unghi sau dintre liniile care mărginesc un poligon. [Pl. și: lături.Var.: láture s. f.] – Lat. *latora (= latera, pl. lui latus, -eris).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÁTURE s. f. v. latură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂTURÁ vb. I v. alătura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÁTURĂ s. 1. (GEOM.) (înv.) plasă. (~ a unui poligon.) 2. v. muchie. 3. extremitate, margine, parte. (Doarme pe ~ dreaptă a patului.) 4. v. coastă. 5. v. parte. 6. v. aspect.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LÁTURĂ s. v. regiune, ținut.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lătúră (lătúri), s. f. – Zoi, apă murdară. – Mr. lătură. Lat. *lavatūra (Pușcariu 951; Candrea-Dens., 935; REW 4953; DAR), cf. alb. ljatirë (Philippide, II, 646), it. lavatura, prov., sp., port. lavadura, fr. lavure. Cf. la.Der. lăturar, s. n. (Trans., Banat, copaie sau vas pentru lături); lături, vb. (Olt., a spăla superficial, a spăla cu apă murdară).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
în lături (la o parte) loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
látură s. f., art. látura, g.-d. art. láturii; pl. láturi (și lături în expr.: în lături)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pe de lături loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)