Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
LÁBĂ, labe, s. f. 1. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede și la om; partea piciorului pe care calcă păsările (palmipede); p. gener. picior (al unor animale). ◊ Compuse: laba-mâței = a) ciupercă comestibilă de culoare albă, care crește prin pădurile umbroase și umede (Clavaria coralloides); b) ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă și cărnoasă; creasta-cocoșului (Clavaria flava); laba-ursului = a) nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure (Clavaria); b) crucea-pământului; laba-gâștei = a) mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii (Geranium dissectum); b) ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârstă); c) (fam.) scris dezordonat, urât. ♦ (Mar.) Labă-de-pisică = încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt. 2. (Fam. și depr.) Mână. ◊ Expr. A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a înhăța (pe cineva sau pe ceva). A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a ajunge la mâna sau la discreția cuiva. – Din magh. láb.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÁBĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) brâncă. (~ la animale.) 2. (BOT.) laba-ursului (Clavaria aurea) = (reg.) bureți-degetar (pl.), creasta-cocoșului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LÁBĂ s. v. membru inferior, mână, picior.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lábă (lábe), s. f.1. Partea de jos a piciorului, picior de animal și, prin extensie, de om. – 2. Picior. – 3. Mînă, gheară. – 4. Paletă, camă la bătătoare. – 5. (Arg.) Pantof. – 6. (Arg.) Masturbare. – 7. (Arg.) Carte de joc de 5 puncte: fratele labei, carte de joc de 4 puncte. Mag. láb „picior” (Cihac, II, 511; DAR; Gáldi, Dict., 93), din sl. lapa, cf. bg., rus., lapa, pol. łapa.Der. lăbos, adj.; lăbuș, s. m. (nume propriu de cîine); labagiu, s. m. (Arg., onanist), cu suf. -giu; laboș, s. n. (Trans., cratiță), din mag. lábas „cu labe” (DAR; Gáldi, Dict., 140); lăbănat, adj. (cu picioare lungi).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lábă s. f., g.-d. art. lábei; pl. lábe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LÁBĂ ~e f. 1) Parte a piciorului de la gleznă în jos. 2) Parte inferioară a piciorului pe care calcă păsările. ◊ ~a- (sau talpa-) gâștei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neîngrijit; c) mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii. 3) Picior al unor animale (câine, lup, urs, pisică etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele două membre superioare ale corpului omenesc; mână. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a înhăța pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de pădure. [G.-D. labei] /<ung. lab
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LABA-GÂȘTII s. v. antonică, granat, spilcuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LABA-LÚPULUI s. v. piedicuță, talpa-gâștei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LABA-MÂȚEI s. v. burete-de-conopidă, creasta-cocoșului, drob, drobușor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LABA-MÂȚII s. v. parpian.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LABA-ÚRSULUI s. v. brânca-ursului, crucea-pământului, piciorul-caprei, piedicuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lába-gâștei (rid, scris neîngrijit, plantă) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lába-mâței (bot. ) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lába-úrsului (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lába-úrsului-róșie (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lábă-de-iépure (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)