LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. O și u sunt vocale labiale, iar b, f, m, p și v, consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) O este o labială. ◊ (Adverbial) B se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LABIÁL, -Ă adj. Referitor la buze, al buzelor. // adj., s.f. (Sunet) la a cărui articulare participă buzele. [Pron. -bi-al. / < fr. labial, cf. lat. labium – buză].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LABIÁL, -Ă adj. referitor la buze. ◊ (despre sunete; și s. f. ) care se articulează cu participarea buzelor. (< fr. labial)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
labiál adj. m. (sil. -bi-a-), pl. labiáli; f. sg. labiálă, pl. labiále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LABIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de buze; propriu buzelor. 3) și substantival (despre sunete ale vorbirii) Care se articulează cu ajutorul buzelor. [Sil. -bi-al] /<fr. labial
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink