LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. ♦ (Substantivat, f.pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-at] – Din fr. l***é.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LABIÁT, -Ă adj. (Bot.; despre corolă, caliciu) Prevăzut cu o prelungire (labium). // s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, gamopetale cu corolele bilabiate; (la sg.) plantă din această familie. [< germ. Labiaten, cf. fr. l***é].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LABIÁT, -Ă I. adj. (despre corolă, caliciu) prevăzut cu l***i. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, gamopetale, erbacee sau semiarbuști, cu corolele bilabiate. (< fr. l***é/es/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
labiát adj. m. (sil. -bi-at), pl. labiáți; f. sg. labiátă, pl. labiáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LABIÁT ~tă (~ți, ~te) (despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu margi-nea tăiată în doi lobi așezați unul peste altul ca niște buze. [Sil. -bi-at] /<fr. l***é
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LABIÁT, -Ă (‹ fr.; {s} lat. labia „buze”) adj., s. f. 1. Adj. (Despre corolă, caliciu) Prevăzut cu o prelungire (labiu). 2. S. f. (la pl.) Familie de plante dicotiledonate, erbacee sau semiarbuști, bogate în uleiuri eterice, cu tulpina în patru muchii, cu frunze opuse, cu flori bilabiate, entomofile și cu fructe tetrachene. Unele specii de l. sunt plante aromatice (rozmarinul, busuiocul), uleioase (perila), medicinale și melifere (ex. levănțica, izma, talpa gâștei, salvia), altele sunt buruieni (ex. urzica-moartă, jaleșul).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink