LABÍL, Ă, labili, -e, adj. (Livr.) Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LABÍL, -Ă adj. 1. (Liv.) Nestatornic, nestabil. 2. (Despre un sistem fizic) Care se află într-o stare de echilibru instabil. [Cf. it., fr. labile, lat. labilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LABÍL, -Ă adj. 1. nestatornic, schimbător, instabil. 2. (despre un sistem fizic) în stare de echilibru instabil. 3. (despre debitul verbal al unor bolnavi mintali) abundent și necontrolat. (< fr. labile, lat. labilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LABÍL adj. v. capricios, flușturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Labil ≠ ilabil, nevariabil, nelabil, neschimbător, stabil, statornic, leneș
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
labíl adj. m., pl. labíli; f. sg. labílă, pl. labíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LABÍL ~ă (~i, ~e) livr. Care se schimbă mereu; lipsit de stabilitate; instabil; nestabil; schimbător; variabil. /<fr. labile, lat. labilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink