Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
LABIRÍNT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situație încurcată, fără ieșire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LABIRÍNT s.n. 1. Edificiu cu foarte multe încăperi și galerii (asemănător edificiului mitic construit de către Dedal în Creta), în care orientarea este foarte dificilă. ♦ Grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști dispuse într-o înlănțuire care creează posibilitatea de rătăcire. ♦ (Fig.) Lucru încâlcit, încurcat. 2. Dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung în scopul de a-i micșora viteza. 3. Parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase. [Pl. -turi, -te. / cf. fr. labyrinthe, lat. labyrinthus, gr. labyrinthos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LABIRÍNT1 s. n. 1. construcție cu foarte multe încăperi și galerii în care orientarea este dificilă. ◊ grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști. 2. dalaj meandric în unele catedrale din evul mediu, pe care credincioșii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum de expiere. 3. joc de inteligență care cere a găsi ieșirea dintr-o rețea de linii întortocheate. ◊ joc constând dintr-un cub din plastic transparent, din 64 de cămăruțe, la care unii pereți au câte un orificiu ce lasă să treacă o bilă de metal. 4. (fig.) încurcătură, încâlceală datorată unor dificultăți, unei proceduri. ◊ situație încurcată, fără ieșire. 5. dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung, în scopul de a-i micșora viteza. 6. parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase. (< fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LABIRINT2(O)- elem. „labirint”. (< fr. labyrinth/o/-, cf. lat. labyrinthus, gr. labyrinthos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LABIRÍNT s. (livr.) dedal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
labirínt (labirínturi), s. n. – Dedal. – Var. (înv.) lavirint. Fr. labyrinthe, și înainte (sec. XVII) direct din gr. λαβύρινθος (Gáldi 205).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
labirínt s. n., pl. labirínturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LABIRÍNT ~uri n. 1) Edificiu constituit dintr-un număr mare de camere, așezate astfel, încât ieșirea poate fi găsită cu mare dificultate. 2) fig. Problemă, situație extrem de încurcată. 3): ~ membranos totalitate a cavităților care formează urechea internă. /<fr. labyrinthe, lat. labyrinthus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LABIRINTUL DIN CRETA (în mitologia greacă), operă arhitecturală, alăctuită dintr-un număr foarte mare de încăperi și coridoare cu o dispunere atât de complicată, încât ieșirea era aproape de negăsit. Construit de Dedal, în Creta, la porunca regelui Minos, pentru a-l închide pe Minotaur. Teseu a reușit să-l străbată ajutat de firul Ariadnei. Unul dintre simbolurile mitice ale L. este acela al lumii sau al vieții considerate o caerceră, ale cărui drumuri întortocheate nu pot duce, în cele din urmă, decât la moarte.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)