LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LACHÉU s.m. 1. Fecior, servitor îmbrăcat în livrea (în casele aristocrate feudale și burgheze). 2. (Fig.; peior.) Servitor, unealtă a intereselor cuiva (mai ales a claselor stăpânitoare). [< fr. laquais].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LACHÉU s. m. 1. servitor îmbrăcat în livrea. 2. (fig.) om slugarnic, servil. (< fr. laquais)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LACHÉU s. v. valet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LACHÉU s. v. slugoi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lachéu (lachéi), s. m. – Valet. Fr. laquis, cf. it. lacchè, rus. lakej (Sanzewitsch 205).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LACHÉU ~i m. 1) Servitor la curțile boierești; valet; fecior. 2) fig. Persoană josnică și servilă; slugoi. /<fr. laquais
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink