LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. Privitor la lacuri1, care trăiește sau care crește în lacuri1. ◊ Locuință (sau așezare etc.) lacustră = locuință (sau așezare etc.) clădită pe stâlpi la suprafața apei unor lacuri1, specifică în epoca preistorică. – Din fr. lacustre, lat. lacustris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LACÚSTRU, -Ă adj. referitor la lacuri; care trăiește sau crește în lacuri. ◊ locuințe ~e = locuințe (preistorice) pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație ~ă = formație geologică din depuneri pe fundul unei ape dulci. (< fr. lacustre, lat. lacustris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. sg. lacústră, pl. lacústre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LACÚSTRU ~stră (~ștri, ~stre) 1) Care ține de lacuri; propriu lacurilor. Mal ~. 2) Care trăiește sau care crește în lacuri. Faună ~stră. Floră ~stră. [Sil. -cus-tru] /<fr. lacustre, lat. lacustris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink