LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LAMENTÁBIL, -Ă adj. Vrednic de milă, de plâns; (p. ext.) rău, prost, mizerabil. [Cf. fr. lamentable, it. lamentabile].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LAMENTÁBIL, -Ă adj. 1. vrednic de milă, de plâns. 2. (și adv.) rău, prost, mizerabil. (< fr. lamentable, lat. lamentabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LAMENTÁBIL adj. v. deplorabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. sg. lamentábilă, pl. lamentábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LAMENTÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care inspiră milă; vrednic de plâns. Voce ~ă. 2) Care este de calitate proastă; mizerabil. Spectacol ~. Orator ~. /<fr. lamentable
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink